Multi mi-au tinut discursuri despre norii care ne invadeaza viata,si despre soarele care apare dupa ploaie. Pentru mine,nu norii au fost problema,ci vantul,furtuna si ploaia care au imprastiat norii si au facut posibil ca soarele sa rasara si in viata mea,astea au fost cele care au lasat urme.Da ! Dupa ploaie,la un moment dat tot rasare si soarele,insa daca ai noroc si esti un pic atent,poti sa vezi si curcubeul,si atunci,viata poate sa capete culoare,nu doar lumina.
Zile si ani la rand,am vazut cerul,soarele,norii,stelele si luna,printr-un geam.Uneori,am senzatia ca pana si viata trece prin fata geamului meu,fara sa pot sa intind mana,sa o ating si sa-i spun:"Esti viata mea,te rog,nu ma ocolii,nu trece pe langa mine,lasa-ma sa fac parte din tine."Apoi zilele trec,mai adaug un an,si ma gandesc ca de mult timp,sunt doar un spectator la "Spectacolul vietii".Cand inca mai visam,eram actrita principala pe scena vietii mele,dar cu fiecare nor care a trecut pe cer,m-am indepartat de cel mai frumos rol pe care as fi putut sa-l am.Poate e timpul sa ma intorc in propria mea viata,sa incerc sa o traiesc si pentru mine,si sa las soarele sa-mi lumineze calea.
